Traim printre criminali si suntem condusi de unii dintre acestia, de catre criminalii ce au garantat evolutia si desfasurarea comunismului in Romania – aceasta pare a fi una dintre marile constatari si dezamagiri in acelasi timp, ale filosofului Gabriel Liiceanu in Apel catre lichele.
Parcurgand paginile cartii suntem martorii perpetuarii comunismului, de la nivelul actiunilor violente soldate cu sute de mii de crime comise in numle omului nou, intr-o democratie furata si insusita de aceleasi lichele, de catre activisti, secretari de partid si primi secratari. Faptul ca nimeni nu a fost macar judecat (nu discutam despre condamnari) pentru atrocitatile comunismului, pentru scarboseniile reeducarii, pentru crimele in plina strada, reliefeaza baza morala pe care am ales sa construim mai departe drumul nostru democratic. O democratie bazata pe injustitia sufletelor schinjuite nu de catre un sistem ci de catre animalele ce-si spuneau oameni noi, oameni ce se infruptau cu ideologie imbibata in ura. Nu putem ierta in numele mortilor, nu avem acest drept de a oferi mana celor ce au batjocorit umanitatea prin tortura fizica si psihica, celor ce amenintau si loveau fara mila. Nu Ceausescu a fost tortionarul. El doar a girat aceasta monstruozitate. Sunt oameni ce inca mai simt pravalindu-se peste ei pumni grei in beciurile reci din inchisorile lacheilor.
Sunt printre noi, respiram acelasi aer, frecventam aceleasi locuri in care ne relaxam, mancam, ii privim in ochi si ne privesc fara vreo remuscare, fara vreo parere de rau. “Asa au fost vremurile!“
Nu, niciodata o crima nu ar trebui lasata nejudecata, fara sa fie adusa macar cunostintei opiniei publice. Vrem sa uitam prea repede ceva ce nici nu ne-am amintit vreodata. Vrem sa uitam crimele comunismului, insa criminalii sunt aici, printre noi. Ei sunt cei ce folosesc diversiunea si manipularea, ei sunt cei ce i-au spus Regelui Mihai sa nu vina in Romania, ei sunt cei ce au chemat minerii, cei ce le-au multumit pentru anihilarea “fortelor fasciste” ce vroiau o sansa reala la viata. Suntem un popor condamnat la orbecaire avand lupii ca pastori, ranjindu-ne in fata atunci cand vrem sa iesim din turma.
Apel catre lichele este un strigat din rarunchii fiintei ce se vrea libera, ce vrea sa traiasca intr-o tara care poate sa-si croiasca singura drumul. O tara ce a fost dezumanizata in cei 45 de ani de comunism feroce, o tara ce nu mai are moralitate si nici cultura. Un strigat de lupta impotriva celor ce nu au parasit niciodata fotoliile conducerii, catre lichelele acestei tari si pe care noi i-am votat in numar atat de mare la ultimile alegeri.
O carte care rascoleste ideile batatorite si obisnuinta romanului de a fi scuipat si injosit, o culegere de idei ce-ti arunca valul ignorantei de pe ochii inca de prunci pe care inca ii avem ca popor. O carte ce izvoraste dintr-o dorinta sincera dupa libertate.
O puteti cumpara de aici.