Ultima carte a lui Saramago se desfasoara pe un camp de lupta ori de incercari. Pe campul de incercari al lui Dumnezeu, reprezentat in ideea autorului de planeta noastra atat de draga Creatorului, ce isi testeaza calitatile sale demiurgice. Cartea prezinta o istorie privita dintr-un punct de vedere nonconformist ce incepe de la facerea lumii si incheindu-se la distrugerea acesteia prin potop, presarata adesea cu “flash forward-uri” in viitorul apropiat al naratiunii biblice. Cartea are un limbaj imbogatit de termeni moderni precum prezenturi paralele, ori universuri ce coabiteaza in acelasi timp.
Saramago nu face decat sa stoarca adevarul crud, nediluat din povestirile biblice ce se vor moralizatoare si educative, reusind sa arunce acest val prafuit indus de traditia bisericeasca, ramanand o istorie plina de interventiile unui Dumnezeu crud, barbar si neindemanatic. Intalnim personaje ca Lilith – prima nevasta a lui Adam conform traditiei evreesti – Abel, Noe, Iov, Iosua, Lot si Avraam.
Cain pare a fi singurul personaj capabil de obiectivitate in incercarea sa de a intelege planurile Domnului, este singurul care poate pune la indoiala moralitatea lui Dumnezeu, scarbit fiind de modul imatur in care sforarul universului intelege sa imparta dreptatea, dreptate ce nu are decat o singura conditionare: “Asa zice Domnul”. La fel ca si in “Evanghelia dupa Isus Hristos” Saramago intelege binele si raul ca fiind cele doua fete ale unei singure monede, Diavolul si Dumnezeu completandu-se unul pe celalalt asa cum o manusa acopera mana infrigurata, desi intotdeauna personajul moralizator este intruchipat de diavol si nu asa cum ne-am astepta conform cursului normal al lucrurilor.
Cain este o carte ce se poate citi in cateva zeci de minute, un pamflet necesar celui obisnuit cu unghiul de vedere crestin.
O puteti cumpara de aici.