O să încep prin a spune că am simțit o oarecare răzbunare citind această carte. Câți dintre noi mergând spre casă ori spre birou, sau poate mergând în parc împreună cu cei mici, nu suntem întâmpinați de tablouri scârboase și inimaginabile în care diverși nespălați urinează chiar în fața noastră, duhnesc a alcool amestecat cu duhoarea nespălării si a mizeriei, ori dăm peste locuri ce par a fi locul de întălnire al dihorilor?
Câți dintre noi nu și-a dorit măcar o dată să-i aplice o corecție spălătorilor de geamuri pe care îi întâlnim în intersecție ce vorbesc urât și par a nu înțelege că urăști să-i întâlnești în fiecare dimineață în aceeași intersecție, cu același tupeu, mozolindu-ți gemurile în cazul în care refuzi un serviciu indezirabil?
Să cureți o metropolă precum Parisul de cerșetori, de scursurile societății, de hoiturile ambulante, de hoții de buzunare, de țiganii nomazi, iată un scop ce merită toată admirația. Mai contează metodele? Un individ ce rupe gaturile hoiturilor muribunde, a buboșilor fără leac, a celor ce ne otrăvesc aerul și perspectiva unei vieți curate și ordonate, poate fi numit un criminal sau erou?
“Casa Îngerilor” este o carte despre noi, despre oameni, despre modul în care ne raportăm la ceea ce am putea fi și noi deși nu ne-am imaginat niciodată dormind într-o gură de canal, mâncând din tomberoane ori consumând băuturi ce par mai degrabă otrăvuri. În contextul crizei financiare globale, a crizei locurilor de muncă, în contextul în care în toată Europa “beneficiile sociale” acordate nomazilor est-europeni provoacă mari discuții, cartea aceasta poate fi mai actuală decât ne-am putea imagina. Vorbește despre viață în adevăratul sens al acesteia, despre ceea ce poate însemna viața și cum o definim. O înțelegem prin a fi o povară ori a fi o bucurie.
Dacă mâine nu ai mai avea un loc de muncă, nu ți-ai mai putea plăti chiria sau rata la bancă pe care o achiți lună de lună pentru o locuință primitoare și caldă, dacă mâine ai ajunge pe stradă, în mijlocul oamenilor și totuși atât de departe în viziunea lor de ceea ce înseamnă viață, în viziunea a acelora ce încă nu au pierdut nimic, atât de departe de a fi om pentru că nu ai unde să faci o baie, nu ai unde și ce mânca. Devii dintr-o dată vagabond, un om de nimic, o existență ce nu emană decât groază și ură. Ce faci? Crezi că nu este posibil? Mai găndește-te puțin.
“Casa Îngerilor” nu este o carte neapărat profundă, dar este o poveste de viață pentru mulți dintre noi, o poveste în care binele nu este atât de clar și de luminos cum ar trebui să fie măcar într-un basm, sau un roman în cazul de față, iar cei ce înfăptuiesc binele nu sunt întotdeauna oamenii buni ai societății, atât de prețuiți de luminile reflectoarelor. Ei suntem noi. cei ce întoarcem capul când trecem pe lângă nespălați.
Puteți comanda cartea aici.