O carte bună scrisă în modul inconfundabil prin care autorul portughez Jose Saramago ramane original. Dacă în ”Eseu despre orbire” scriitorul reușește să pună pe tapet goliciunea naturii umane, impotența rațiunii în fața instinctelor animalice ce încă sălășuiește în fiecare dintre noi, în “Eseu despre luciditate” imaginația portughezului ne înfățișează tabloul lumii  contemporane în care trăim: manipulare, crimă, lipsa onoarei, trădare, mârșăvie. Într-o capitală a unei țări, democratice, fără nume (așa cum deja suntem obișnuiți de autor în mai toate cărțile sale), populația își exercită libertatea constituțională de a sancționa prin vot alb clasa politică. De aici vor apărea tot felul de probleme pe care oamenii politici vor încerca să le rezolve prin mijloacele prin care își clădesc de cele mai multe ori supremația: intimidare, atrocități fizice, exterminarea oponentului. Este o carte ce poate pllictisi într-u câtva la început, însă devine antrenantă pe măsură ce paginile scad, iar povestea capătă viteză.

Capacitatea scriitorului de a surprinde modul în care puterea nu este predată, cedată niciodată ci numai luată, cucerită, trezește în cititor dorința de a ieși din starea de orbire în care este întreținut de autorități prin mijloacele mass-media ori prin acțiuni ce au ca scop deturnarea adevărului și înlocuirea acestuia cu realitate confecționată, sedată prin orice mijloace, având toate același scop: ologirea, orbirea, subjugarea, castrarea cetățeanului ce înțelege că are dreptul la o schimbare reală și nu doar la o rotire de cadre. Luciditatea la care Saramago face apel este periculoasă și te poate transforma întotdauna în vânat pentru cei ce vor să rămână sus, o luciditate ce nu poate fi întreținută decât prin acțiune, spirit de sacrificiu, prin libertate de gândire și exprimare.

Concluziile cărții sunt sumbre și anume că „Sistemul” pare a câștiga întotdeauna pentru că are puterea și mijoacele necesare: servicii de informații, de securitate, de telecomunicații, de ordine și pază, de sănătate etc. Suntem prinși ca într-o mreajă invizibilă pentru noi, dar bine dirijată și strunită pentru ei,  pentru cei al căror singur scop este îmbunătățirea mijloacelor de subjugare. Poate că cititorul pare îndemnat să creadă că în carte nu există decât o singură parte și anume cea diabolică, dar „albicioșii”  își fac simțită existența prin dăruire, continuitate, inteligență și spirit de sacrificiu. O poveste ce merita o a III-a parte.

Cartea o poti cumpara de aici.

Facebook Comments
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)