Am mers la Bookfest gandindu-ma la mica brosura despre care citisem multe lucruri inspiratoare. Am ramas putin dezamagit, dar nu pentru ca cele cateva randuri sorbite in mai putin de 50 de minute nu m-ar fi strapuns, ci pentru ca mesajul este prea socialist pentru gustul meu, ori poate este o senzatie de prima citire. Mi-am promis ca o sa mai zabovesc asupra ei.
Autorul, erou al Rezistentei Franceze, unul dintre cei ce au elaborat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, este un socialist convins care deplange starea actuala a umanitatii inrobita de sistemele financiare corupte, aservita de fenomenul gruparii capitalului in mainile doar a o mica parte a oamenilor. Este scarbit de ineficacitatea statului in datoria sa de a asigura un trai decent fiecarui nou nascut, dezamagit in fata abuzurilor de tot felul prin care simplii cetateni sunt robiti saraciei si analfabetismului.
De retinut atitudinea non-violenta fizica a cartii desi prin titlul sau violenta pare a fi ultima scapare. O indignare inseamna inclestare a pumnului, un refuz de supunere fata de autoritati, un rebel fata de sistem. Limita de demarcatie intre indignarea fizica si cea psihica, cognitiva este atat de mica incat putini am intelege cum am putea arata indignarea noastra altfel decat prin violenta.
“Suntem impinsi sa traim ca tradatori solitari” – o nemultumire fata de sistemul actual ce ne dezbraca de speranta, de gandul ca nu se mai poate face nimic, ori ca ai ramas singurul om normal la cap caruia toate lucrurile ii par intoarse cu susul in jos. Indiferenta este catalogata ca fiind cea mai distructiva atitudine in fata celor ce doresc sa detina controlul, oferindu-le puterea fara niciun pic de rezistenta.
Indignati-va a reusit sa fie cea mai cumparata carte in Franta (in anul 2011), vanduta in 1,75 milioane de exemplare. Merita recitita macar o data pe an.