Am reușit într-un final să văd acest film, motivat mai mult de căutarea mea în a afla o poveste originală, propusă privitorului dintr-un unghi cu ceva conotații eretice față de doctrina creștină acceptată ca dogmă bisericească pe scară largă.
Ce-ar fi dacă Noe a înțeles greșit mesajul lui Dumnezeu? Dacă arca a fost construită și pentru salvarea altor oameni? Dacă scopul lui Dumnezeu era să salveze cât mai mulți indivizi împotriva unui cataclism inevitabil? Daca povestea pedepsei este doar o născocire a unei minți încețoșate de ură, mizantrope chiar? Dacă Noe a fost ales doar pentru a construi corabia și nu și pentru a duce, în mod individual, ADN-ul uman mai departe?
Filmul concepe câteva direcții prin care spectatorul ar putea să-și slobozească mintea în tot felul de scenarii care mai de care mai originale, dar sfârșește lamentabil prin a ne servi același deznodământ așteptat de creștinătate: un Dumnezeu tiran și criminal care-și judecă creaturile intr-un mod barbar și arbitrar.
Am sesizat totuși câteva nuanțe de gri prin următoarele interpretări:
- Universul, Pământul și toate viețuitoarele au apărut prin procesul evoluției. Mai puțin omul ce pare a fi o creație “ex nihilo”.
- Îngerii căzuți au fost pedepsiți pentru încercarea lor de a ajuta rasa umană după păcătuirea cuplului Adam și Eva. Ei nu sunt răi pentru că ar avea înclinații păcătoase ori violente ci doar pentru că nu ar fi ascultat de Dumnezeu, acesta din urmă interzicandu-le, se pare, să-i ajute pe oameni.
- În tot procesul construirii corabiei, Dumnezeu nu consolidează teoria lui Noe privind necesitatea distrugerii oricărui om, mai puțin a sufletelor inocente, animalele, ci doar face totul necesar existenței unui cadru prielnic construcției.
- Păcatul oamenilor, în fața lui Dumnezeu, este acela de a exista ca individ gânditor, deosebire esențială față de un animal.
- Ham încearcă să salveze “o fată păgână”, ce trebuia să-i fie soție, și este catalogată ca având suflet bun. Noe nu neagă această posibilitate în mod direct, dar se încăpățânează să lase orice ființă umană, exceptând doar membrii propriei familii, pradă cataclismului.
Sunt foarte multe de spus despre acest film, dar din păcate nu și faptul că ar fi o producție de calitate. Există un amalgam de idei contradictorii pe care scenaristul le lasă fără o direcție, acestea zburdând prin mintea spectatorului, naucindu-l.
Nu știm cu siguranță daca Dumnezeu a adus sau nu cataclismul. Nu știm dacă a vrut să salveze mai mulți oameni ori singurul său scop a fost să-l scape pe Noe și neamul său. Nu știm dacă izgonirea îngerilor nu a avut ca scop tocmai construirea unei clădiri flotabile. Nu știm dacă neapărat curcubeul pulsator de la sfârșit vrea să însemne cu prisosință un legământ divin sau este pur și simplu un fenomen strict natural.
Când urmărești filmul întrezărești câteva poteci nebătătorite ce te-ar putea conduce către câteva idei inovatoare, însă sfârșești prin a ajunge la concluzia că cineva și-a bătut joc de propria-i muncă construind o poveste plictisitoare, pe care cu toți o cunoaștem. O poveste fundamentalistă!