“Să nu mă părăseşti” m-a inspirat să apreciez viaţa acum, în momentul acesta, in fiecare secundă, să dispun de mineîn mod conștient de fiecare clipă, să nu irosesc nicio ocazie de a strânge la piept existența, să o interiorizez. Imediat după ce am inchis cartea am privit viaţa cu alţi ochi, am iubit clipele, am apreciat cuvintele, am aruncat iluziile devenind conştient, prezent în actual, conștient de faptul că nu sunt nemuritor.
Cum ai privi viața dacă ai afla că tot ceea ce trăiești este un program bine stabilit de alții, că ești produsul de laborator al celor ce au nevoie de sacrificiul tău, că au nevoie de părți din tine?
Romanul deplânge viaţa irosită în aşteptarea timpului bun, viaţa trăită în iluziile viitorului senin, crezând că timpul este prietenul nostru cel mai bun, ce nu ne va trăda niciodată, deplânge ignorarea prezentului în detrimentul viitorului ce întotdeauna este imaginat ca fiind strălucitor, neapărat mai bun decât prezentul. Viaţa eroinei principale, Kathy H. (o copilă în pragul adolescenţei), împreună cu prietenii săi din Hailsham, un aşezământ aparent de vis cu scopuri dintre cele mai antagonice, atât nobile cât şi malefice, se desfăşoară lin, cu micile bucurii nevinovate ale copiilor, sub oblăduirea oamenilor dornici de a fi creatori de vieţi. Kathy, o viaţă începută dintr-o eprubetă prin clonare, trăieşte pentru un singur scop: acela de a ajunge un donator perfect pentru “fiinţele superioare însufleţite”. Clonele, considerate organisme fără suflet, sunt aduse pe lume pentru a servi drept rezervor de organe pentru cei ce suferă de anumite boli cronice.
“Ideea era că atunci cînd va veni momentul, va fi de ajuns să-ţi deschizi o părticică din corp, asemeni unui fermoar, iar un rinichi sau un alt organ va sări brusc afară, iar tu îl vei înmîna cui trebuie.”
Sub tot acest tablou se desfăşoară o istorie cutremurătoare, un coşmar devenit realitate, o mârşăvie sprijinită de dogme religioase tribale, ce întotdeauna servesc interesele de grup ale unora, în detrimentul celor mulți, neînsemnați. Copiii işi creează propriile mituri, dau sens multor lucruri inexplicabile, aparent banale, însă fiecare simte o tensiune ce pluteşte asupra lor. E greu să te resemnezi cu gândul că unicul scop al tău în viaţă este moartea, că ai fost programat pentru sacrificiu.
M-a surprins calmul lor în faţa jertfei ce îi aştepta, imposibilitatea de a vedea o lume mai bună decât cea pentru care au fost planificaţi, sau absența dorinței de a clădi o astfel de lume, normală, posibilă. Sufletele lor calde, vii, pasionale, într-o lume de călăi, într-o lume ce absoarbe viaţa altora pentru îndestularea lor, nu este loc de sperat, de plămădit vise. Poate că aceasta este viaţa pe care o trăim noi astăzi, o lume în care Kathy nu ar găsi un scop mai bun pentru a trăi, neimaginându-şi altfel viaţa decât trăind-o pentru alţii, ajutându-i să zâmbească, să trăiască, sau să se îmbogățească, să prospere, în timp ce noi avem doar rolul porcului în perioada crăciunului.
Astăzi putem fi nişte clone ce existăm doar pentru îndestularea altora. Simţim că ceva nu-i în regulă cu viaţa noastră, simţim faptul că suntem născuţi pentru sacrificiu, pentru batjocură, pentru satisfacţia celor auto-consideraţi superiori. Trăim pentru scopuri prea puţin importante, fără valoare, ne pierdem în lucruri fără sens într-o alergare ce nu ne lasă să trăim, să gândim, să experimentăm.
“Să nu mă părăseşti” descrie viaţa aparent banală a unor tineri fără istorie, dar plină de mister. Este o poveste în care simţi că moartea este actorul principal, dar viaţa este cea care primeşte gloria.