Recunosc ca mi-am dorit sa citesc cartea Tatianei Niculescu Bran doar dupa ce filmul lui Cristian Mungiu, “Dupa Dealuri” a primt recunoastere internationala prin premiile castigate pentru rolurile feminine din film.
Desi vorbeste despre un caz individual, petrecut undeva aproape de Vaslui, la Tanacu, cartea “Spovedanie la Tanacu” reuseste sa radiografieze cum nu se poate mai bine o mare parte din viata social-culturala a romanilor. Inlantuiti inca in credinte superstitioase, in mituri samaniste ce spun povestea unor vindecari supranaturale, de cele mai multe ori cei ce ajung slujitori ai Domnului prin diferite manastiri, schituri ori alte lacasuri numite drept credincioase, sunt oameni carora soarta, norocul ori circumtantele nu le-au fost tocmai prietenoase. Asa a fost si cazul Irinei care a crescut la “casa de copii” din Barlad, intr-un mediu plin de abuzuri sexuale ori maltratari psihice, subjugata unui sistem condus de incompetenti si ghiauri pusi pe capatuire pe seama copiilor ce-si pierd sufletul inainte de a-l avea. Toate astea amestecandu-se intr-o poveste in care sistemul sanitar romanesc isi arata limitele foarte joase in incercarea sa de a insanatosi un bolnav, un sistem ce nu poate performa in forma actuala. Citind aceasta carte am simtit autenticitatea romaneasca si tragismul vietii carpatice, mirosind chiar si praful ulitelor neingrijite din mediul rural romanesc, reusind sa simt rezistenta glodului ce pune stapanire pe satele romanesti in anotimpurile umede, autoarea pasteland cu finete tablouri romanesti contemporane.
Cartea nu defaimeaza credinta ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului ci doar emite un strigat ce cere o modernizare a dreptei credinte, un strigat dupa emancipare si o separare a rolurilor pe care il poate juca un staret, calugar ori maica. Acestia isi aroga un atribut de atotcunoastere a tuturor lucrurilor amestecand religia cu orice alt domeniu al vietii, printre care si diagnosticarea bolilor ori tratamentul acestora, sau chiar administratori ai bunurilor altora.
“Spovedanie la Tanacu” nu este o carte despre ortodoxie ori despre religie. Este o poveste autentic romaneasca ce s-a intamplat in 2005 si se poate intampla oricand. O poveste tragica, moralizatoare ce vorbeste despre soarta, despre slabiciune, despre o lume in care chiar si in preajma Domnului si in numele Sau, se petrec cele mai abominabile lucruri. O carte despre fundamentalism religios, despre coruptia sistemului politic la nivel inalt si local, coruptia sistemului institutional si o carte despre tragica absenta a lui Dumnezeu in locurile in care atat de des ii este rostit numele.
O puteti cumpara de aici.